Se numeşte MIRCEA RIGO, are 67 de ani şi locuieşte în Abrud. A lucrat toată viaţa în minerit – mai întâi în subteran, la cariera Uzinei de preparare de la Roşia Montană, apoi la Combinatul Cupru Min Abrud, în medii to­xice, care aveau să-i afecteze sănătatea. Cu câţiva ani în urmă, credea că “i-a sosit sfârşitul”, cum sin­gur declară. “Azi sunt un om sănătos şi fericit, îmi îngrijesc gospo­dăria şi fac tot ce-mi place.” Între cele două mo­men­te din viaţa sa sunt şapte ani dis­tanţă. Şi un leac miraculos. O po­veste greu de cre­zut dar adevărată, pe care o publicăm cu spe­ranţa că le va fi şi altora de ajutor.

Diagnosticul

În primul rând, vreau să vă spun prin ce sufe­rinţe treceam, că apoi vă zic şi cum am ajuns aici… În 10 martie 2010, când mi-au dat drumul din Cli­nica Medicală 3 Cluj-Napoca, am primit un bilet de externare pe care scria aşa: “Sta­rea medicală la externare: pancreatită cronică; insuficienţă pan­crea­tică exo şi endocrină; diabet za­harat tip II; ciroză hepatică criptogenică; sple­no­megalie; va­rice esogastrice gradul I; steatoză hepatică; hiper­colesterolemie; BPOC stadiul II; fibroză pulmo­nară bilaterală; hipertrofie de pros­tată; sindrom hemoroidal”. Stăteam înlemnit, cu hâr­tia aia în mâ­nă, credeam că-mi venise sfâr­şitul! Ştiam că ciroza omoară, iar varicele eso­fagiene indică o fază avan­sată a bolii!

Semnalul de alarmă care m-a dus la spital a fost, însă, altul. Prin octombrie 2009, pur şi simplu mi s-a blocat piciorul, n-am mai putut să calc! Am ajuns la Spitalul din Abrud, unde mi s-au făcut ana­lize. S-a descoperit că sufăr de trombo­flebită şi gută la piciorul stâng. Am stat internat 10 zile, mi-au dat tratament, dar degeaba… În de­cembrie, am fost din nou internat. Tromboflebita avansase, s-a extins de la gleznă până la coapsă, sângele nu mai voia să-mi curgă prin vene şi artere… Au vrut medicii să mă ţină în spital, dar aveam cumpărate bilete de avion, să mergem la fiul nostru, în Spania, aşa că i-am rugat să-mi facă ceva ca să pot pleca. Când am reve­nit în ţară, a început coşmarul. Mă apucaseră nişte dureri abdominale îngro­zitoare şi eram constipat de câteva zile. Am ajuns la spital, mi-au zis că am subocluzie intestinală şi am fost trimis cu salvarea la Spitalul Judeţean Alba-Iulia. Acolo, mi-au făcut formele pentru operaţie, dar eu am refuzat categoric. M-au pus să semnez că refuz intervenţia. Şi bine am fă­cut, că altfel mă operau degeaba! Mai târziu aveam să aflu că diagnosticul era greşit! Medicul gastroenterolog mi-a pus nişte per­fu­zii cu care am reuşit să scot tot balastul din mine, apoi am fost externat. Dar în fiecare seară, pe la ora 22, mă apucau nişte dureri crâncene de burtă. Mi s-au dat tot felul de medicamente – pen­tru colită, pentru balonare, pentru colici biliare, nici doctorii nu mai ştiau ce să-mi facă. Între 5 ianuarie şi 28 februarie 2010, am fost internat de 24 de ori la Urgenţă, în Abrud, Câmpeni sau Alba-Iulia, în funcţie de gravitatea crizelor. În tot acest timp, niciun medic n-a descoperit că eu, de fapt, aveam pancreatită! Noroc că m-am căutat singur, alt­fel nu mai eram în viaţă! O fostă colegă de şcoa­lă gene­rală era medic, şefa Laboratorului de la Cli­nica nr. 3 din Cluj-Napoca. Am sunat-o, pentru că eram disperat. Răbdasem nişte dureri de credeam că în­nebunesc, transpiram încontinuu şi nu puteam să mănânc nimic, pentru că eram tot timpul consti­pat, aveam burta tare ca piatra. I-am povestit tot, iar ea mi-a spus: “Mircea, păi ăştia-s nebuni? Din ce po­vesteşti, astea-s semne de pancreatită croni­că! Vino urgent la Cluj, să vedem dacă te mai putem salva!”.

Etapa Cluj

Pe 1 martie am plecat la Cluj, cu trimitere de la Spitalul din Abrud, pe care scria de data asta că sunt suspect de cancer de colon. Am fost re­par­tizat la d-na Conf. dr. Paula Szanto, un medic ex­traor­dinar, care mi-a făcut investigaţii foarte seri­oa­se: colonoscopie, ecografii, analize de sânge… Cu o zi înainte să fiu externat, mi-a făcut şi o endo­sco­pie, la care a descoperit varicele esofagiene şi gas­trice. Mi-a spus că varicele sunt de la o ciroză he­­pa­tică gradul II spre III, ba chiar m-a întrebat dacă sunt prieten bun cu paharul, de mi-era şi ru­şine! “Am băut câte un pahar, când şi când, dar nu m-am îmbătat în viaţa mea, doamna doctor!”, i-am spus. “Nici nopţi n-am pierdut, nu fumez, de unde să fie?”. Doctoriţa mi-a spus că cea mai gravă pro­blemă e ciroza hepatică şi de aco­lo o să-mi vină sfârşitul, dacă n-am grijă de mine. Mi-a recoman­dat un tratament şi mi-a dat câteva sfaturi, dar îmi dădeam seama că toate erau doar de lungit boala, cum se zice, n-aveam cum să mă mai fac eu bine cu aşa boli… Pe foaia de externare mi-au dat multe tratamente: Seretide, Spiriva, Propa­nolol, Col­chi­cină, Crestor şi multe altele pentru ficat. Le-am luat pe toate, dar tot nu mi-era bine. Din momentul în care am ieşit din spi­tal, din 10 martie 2010, până în aprilie 2012, eu n-am putut să mănânc absolut nimic, în afară de supă. Orice altceva puneam în gură îmi făcea rău, mă lua cu ameţeli şi cu stări de vomă. Îmi era din ce în ce mai rău, nu vedeam niciun efect al trata­men­tului şi mă gândeam cu tristeţe că se-apropie funia de par.

Răspunsul din “Formula AS”

Sănătate cu… “pamânt şi apă”

Şansa mea a fost reîntâlnirea cu “Formula AS”, după 10 ani de ab­senţă. M-am dus cu soţia mea să vi­zităm la spital o prietenă apro­piată. Am văzut că avea revista pe noptieră, am luat-o şi m-am retras într-un colţ al sa­lonului, lăsându-le să vorbească între ele. Când colo, ce văd? Un articol despre un domn din Alba-Iulia, care se vin­decase de ci­ro­ză hepatică gradul V cu argilă ALGO. Eu citisem des­pre d-l Mir­cea Bo­can în “Formula AS” (am fost abo­nat la revistă, am colec­ţia pe 12 ani), îl văzusem şi la televi­zor, dar uitasem. Cum am ajuns acasă, l-am sunat pe omul din re­vistă (era şi numărul de telefon pu­bli­cat). Mi-a povestit prin ce a tre­cut şi mi-a spus să mă duc urgent la d-l Bocan, că sigur mă vindec cu argilă. Luminat, parcă, de Dum­ne­zeu, am plecat la Alba-Iulia, să-mi aflu scă­parea. I-am povestit d-lui Bocan ce-am păţit, i-am arătat toate analizele, iar el m-a bătut pe umăr şi mi-a spus să am încredere. Mi-a dat câteva pungi cu argilă şi m-a învăţat cum să fac tratamentul. Tre­buia să beau zilnic conţinutul a şase borcane de 800 de grame cu argilă dizolvată în apă. Mi se pă­rea groaznic să bag atâta pământ în mine, dar cum mă simţeam tot mai rău, m-am apucat de cură imediat. Era greu de ţinut, nu se ducea pe gât deloc mâlul ăla argilos, cum nu puteam să înghit nici mâncarea. Dar nu m-am lăsat. O lună m-am forţat şi am ţinut cura fără abatere. În prima săptămână m-am spe­riat: de unde n-aveam scaun deloc, acum mă chi­nuia diareea, urina era portocalie, transpiram abun­dent şi miroseam urât, făceam câte trei-patru du­şuri pe zi.

L-am sunat pe d-l Bocan şi mi-a zis să nu mă sperii, că-i de la argilă, care scoate toxinele din corp pe căile naturale. Nu ştiam ce să fac, îmi venea să renunţ, dar el mi-a spus că asta ar fi cea mai mare greşeală. I-am dat dreptate câteva zile mai încolo, când simptomele ne­plăcute s-au oprit. Am început să mă simt deodată mai bine, mi-am recăpătat pofta de mân­care şi mi s-a reglat tranzitul intestinal. Puteam să mănânc orice, uita­sem gustul brânzei şi al legumelor după doi ani de supe stre­cu­rate! Uşor, uşor, mi-a revenit şi culoarea în obraji. Eram plin de putere, de-mi venea să sfărâm piatra-n pumni, ca zmeii. Mă gândeam uneori că-i doar o părere, că boala o să revină, că nu-i posibil să facă argila ce n-au făcut atâtea medi­ca­mente.

Dar uite că a făcut şi am câştigat pariul cu viaţa! Du­pă o lună, am micşorat doza de argilă, ca în pros­pect: câte trei căni pe zi. Am început să mă­nânc de toate, dar alimente sănătoase, din curtea noastră. Şi-a mers.

“Care ciroză?”

Când m-am dus la control la Cluj, după şase luni, analizele nu erau grozave, dar se îmbunătă­ţi­seră, începuseră să scadă transaminazele şi triglice­ridele. La primul control aveam valori mari, mi-au găsit colesterolul 568, trigliceridele 1000, TGO 68, TGP 81, glicemia 220 – toate erau date peste cap! Mi s-a făcut şi ecografie abdominală, şi încă aveam steatoza hepatică, dar la pan­creas nu mai aveam nimic! Mi-au zis să iau mai departe cu tratamentul, nu ştiau ei că eu trecusem la cura cu argilă. Încu­rajat de rezultate, am conti­nuat s-o ţin.

După un an şi jumătate, m-am dus la Alba-Iulia, să mă vadă doctorul Ferencz, specialist în Doppler şi imagistică (venea de la Cluj-Napoca o dată pe lună). Mi-a făcut control la picioare şi mi-a spus că tromboflebita e 90% rezolvată. L-am rugat să-mi facă şi o ecografie la ficat. I-am spus că am ciroză, dar nu m-a crezut şi i-am arătat hârtiile de la spital. M-a dat cu gel, s-a uitat bine pe ecran, iar la final mi-a zis: “Care ciroză? Ţesutul hepatic e perfect normal, ai doar o steatoză inci­pientă”. N-am strigat de bucurie, dar i-am mulţu­mit, de parcă mi-ar fi vestit că m-am născut încă o dată.

Astă vară, în iulie, trebuia să plecăm în Spania şi înainte am mai făcut un set de analize, să nu-mi apară probleme pe-acolo. Doctorul s-a mirat ce rezultate bune aveam, mi-a spus că stau mai bine ca la 40 de ani. Cât am stat în Spania, am luat argila în continuare. Când ne-am întors, n-am mai dat pe la doc­tori, că m-am simţit foarte bine. În noiem­brie, mi-am făcut un nou control la ficat. Şi-mi zice doctorul: “Ai un ficat im-pe-ca-bil! E curat, s-a dus şi steatoza hepatică! Ce-ai făcut?”. I-am spus de argila ALGO şi mi-a făcut semn să ies din ca­binet. “Hai, termină cu prostiile!”

Epilog

Aşa m-am făcut eu sănătos. Azi, ca tot arde­leanul, mănânc slană, ceapă, usturoi, smântână, carne de găină de curte – tot ce poftesc! De doi ani de zile n-am mai fost răcit, nu mai tuşesc, nu mă supără plămânii şi respir mai bine. Muncesc toată ziua, am 70 de găini cu pui, curtea mi-e plină de le­gume, am o livadă mare, n-am timp de trândă­veală! Credeţi-mă că mă simt ca la 30 de ani. Şi asta fiindcă m-a luminat Dumnezeu şi am avut în­credere în argilă. N-a fost uşor. Cum să crezi că scapi de moarte doar cu apă şi cu pământ? Dar ăsta-i adevărul! V-am spus povestea mea ca să-i îndemn şi pe alţii să aibă încredere în puterea nemărginită a naturii. Când doctorii nu-ţi mai dau şanse la viaţă, Dumnezeu îţi deschide uşa!

D-l MIRCEA RIGO răspunde la tel. 0745.588.451.

Pentru detalii despre cura cu argilă, d-l ing. MIRCEA BOCAN poate fi sunat la tel. 0788.233.873.

sursa

Articole Asemanatoare si de Interes pentru Dvs